În Breb, tradițiile sunt la ele acasă, asta o știm deja cu toții. Dar până acum vreo zece ani, era o tradiție care lipsea, și anume tradiția mersului pe bicicletă.

În Maramureș, pe Valea Izei, de exemplu, sau pe Cosău, în porțiunile cu drum neted, fără diferențe de nivel, satele erau traversate des de localnici cu clopuri și localnice cu sumna înflorată, pedaland relaxați. Dar în Breb, îndeletnicirea asta numai relaxantă nu părea, iar caii și căruțele știau mult mai bine ce au de făcut decât orice biciclist. Un sătean ne zicea la un moment dat că prima oară când bicicleta a cunoscut, pentru scurtă vreme, faima în Breb a fost la începutul anilor 90, când un francez (sau să fi fost belgian?) a venit cu ajutoare din vest și a împărțit biciclete copiilor.

Cicloturism în Breb: de la ulițe pietruite la începuturile unei infrastructuri

Acuma vă întrebați probabil de ce nu era popular pedalatul prin locurile astea. Apoi pe lângă că în urmă cu ani, bicicleta era considerată accesoriu de oameni înstăriți, oricât ar fi de frumos, peisajul Brebului, cu atâtea urcușuri și coborâșuri și cu ulițele bolovănoase nu e din cale-afară de prietenos pentru pedalat.

După 2010, peisajul a rămas aceleași, dar lucrurile au început să se schimbe. Satul Breb prindea tot mai curajos vânt în velele turistice. Și cum pedalatul devenea din ce în ce mai popular prin țara noastră, tot mai mulți călători au început să întrebe cum ar putea să exploreze pe bicicletă locurile astea magice. Și așa s-au născut niște idei de infrastructură pentru biciclete. Prin 2013, în sfârșit, satul Breb a intrat oficial pe harta cicloturismului. S-au marcat, printr-un proiect european dedicat transportului durabil (ACCESS2MOUNTAIN) primele trasee de bicicletă, cu un „C” albastru în interiorul satului și cu „C” roșu pentru traseele care conectau mai multe sate din zonă.

Bine, să nu credeți că s-au amenajat piste de biciclete ca în Amsterdam! Marcajele astea au fost făcute ca să arate bicicliștilor calea și să le facă viața mai ușoară din punctul de vedere al orientării, nu și al pedalatului. Iar traseele nu au fost gândite special pentru bicicliști, ci au fost adaptări ale unor drumuri deja existente: forestiere, de căruțe, poteci pastorale, ulițe sătești, ecartamente de foste căi ferate și fragmente de drumuri județene sau comunale. Pe ici, pe colo, cu tot cu semnele și panourile ajutătoare, tot mai trebuia să te bazezi pe instinct sau pe vreun localnic întâlnit întâmplător. Dar asta făcea și face parte din farmecul locului. Prin același proiect, s-au echipat câteva pensiuni cu biciclete nou-nouțe pentru închiriat și tot atunci s-a făcut și un video filmat cam 90% prin Breb și care, la vremea lui, s-a bucurat de mult succes. Păi cum să nu fie popular? Într-o lume plină de filme cu supereroi și efecte speciale, se făcea un film cu oameni adevărați care pedalează prin noroi, urcă dealuri, își cațără bițele în carul cu fân, mănâncă mere din pomii de pe traseu și se împrietenesc cu  localnicii, caii și câinii de pe drum. Ăsta e filmul de care vorbim:

EcoMaramureș, biciclete, turiști și un ghid

Apoi, din 2014, Zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului (redenumită ulterior EcoMaramureș), cu satul Breb în miezul ei, a dobândit statutul de ecodestinație și s-au făcut pași noi pentru cicloturism, prin extinderea rețelei de trasee marcate și de pensiuni care să ofere biciclete de închiriat, o aplicație mobilă, materiale și activități de promovare. Și turiștii au început să vină și să descopere că zona avea multe de oferit și pentru bicicliști.

După ce au testat traseele și au participat la niște infotripuri tematice, câteva agenții (majoritatea din București) au decis să includă ture cu bicicleta prin Maramureș în oferta lor. Iar vestea faină e că recent s-a mutat la noi în sat un ghid care nu doar că îi duce pe turiști pe trasee meseriașe, dar și închiriază biciclete pe măsură! Florin Merciu, căci așa îl cheamă pe ghid, zice că cel mai mult în tururile pe bicicletă îi place că întâlnește oameni absolut minunați din diferite colțuri ale lumii, atrași de aventură, de natura atât de diversă și, sigur, de localnicii atât de prietenoși.

 „Dincolo de frumusețea bisericilor de lemn și a mănăstirilor, care este incontestabilă, natura o descoperim și o redescoperim în fiecare sezon, iar reacțiile genuine ale turiștilor îmi reamintesc de fiecare dată de ce iubesc locurile acestea. Coborarea lină dinspre Breb spre Desești oferă câteva puncte de belvedere, cu o panoramă superbă atât spre masivul Gutâi, un vulcan stins acum câteva milioane de ani, cât și spre Transcarpathia, zona muntoasă din vestul Ucrainei. Apoi fosta cale ferată dintre satele Mara, Desești, Hărnicești și sat Șugatag, situată pe o terasă a Piemontului Mare a Munților Igniș, transformă pedalatul într-o aventură memorabilă. Turele noastre pe bicicletă oferă o combinație perfectă între mișcare în natură, vizite la diferite situri (UNESCO sau nu) și interacțiunea cu localnicii mereu curioși și binevoitori.” (Florin Merciu)

Așa că, oameni buni, haideți să cutreierați Maramureșul și la cârma ghidonului, ce mai așteptați? Aveți unde dormi, aveți unde vă ospăta, și, mai important, aveți pe unde, cu ce și cu cine pedala. Betoanele? Să rămână ele în oraș, că aici, verdele e la putere! De la răsărit până la asfințit, Maramureșul pe biță e o experiență musai de trăit!

Cu dealuri, văi și poteci, ne-am suit pe două roți și-am spus o poveste pentru toți.