, 
sau 
.Despre
Casa lu’ Ștefan
Am cumpărat casa asta din Budești în toamna lui 2018 cu 6000 de lei de la Vasile a lu’ Ulifante. El a cumpărat-o la rândul lui de la moștenitorii lui Ștefan a lu’ Feroaie, de la intrarea în sat de către Breb.
Casa a fost bine păstrată, având dranița încă bună pe 90% din suprafața acoperișului. În casă am aflat multe obiecte lăsate de Ștefan, între care și un calendar ortodox de perete pentru anul 1986 (de ce nu l-o fi dat jos, nu știm).
Am lăsat casa acolo în Budești până în toamna lui 2019, când, cu echipa lu’ Vasile a lu’ Avrinte si Nicu a lu’ Puscău, am mutat-o în Breb și am montat-o imediat pe locul ei actual, iar dranița am bătut-o în primăvara lui 2020, an în care am gătat lucrul și la Casa lu’ Piștău. Lucrările le-am finalizat taman în ajunul Crăciunului pe 24 decembrie când ajungeau oaspeții de sărbători la noi.
Povestea omului si a casei sale
Dragi Oaspeți,
Această casă a aparținut lui Ștefan Berinde (18.01.1915 – 22.02.2000)
cunoscut ca Ștefan a lu’ Feroaie în satul său natal Budești (vecin cu Breb). Ștefan a avut trei copii, două fete și un băiat, iar pe soția lui, cu care s-a căsătorit în 11 noiembrie
1940, o chema Călina.
În sat era cunoscut ca om harnic, care a lucrat în tinerețe puțină vreme în mina de la Cavnic,
dar căruia îi plăceau mai ales animalele. A avut vaci și oi, însă cel mai mult îndrăgea cele douăzeci de familii de albine de care se ocupa cu bucurie. Întreg satul se aproviziona cu miere de albine de la badea Ștefan a lu’ Feroaie. Una din ficele sale, care încă trăiește, își amintește cum tatăl ei, căruia familia îi spunea moșu’, a învățat-o să nu risipească niciodată mâncarea, nici măcar firimiturile de pâine. Moșu’ fiind născut în timpul Marelui Război și având vârsta de aproape 5 ani
la finalul acestuia, trecând prin marea criză din anii ’30 și prin cel de Al Doilea Război Mondial, știa ce mult
poate inseamna chiar și o mică bucată de pâine. Dacă veni vorba de războaie, obloanele de la casă le-a pus la ferestre, nu doar pentru a se proteja de frig pe timp de iarna, ci și pentru a ascunde lumina din interior de armata rusă, care, se știa că intrau în gospodării și luau bucate și animale. Pentru a nu rămâne fără animale, le-au dus la rude care locuiau pe lângă pădure, căci casă lu’ Ștefan era taman lângă drumul pe unde treceau soldații și nu aveau altă cale că să le salveze.
Soția sa, Călina, a murit la doar 55 de ani în ianuarie 1973. După ce a devenit văduv nu s-a recăsătorit niciodată, rămânând singur până la moartea sa la vârstă de 85 de ani. Urmașii lui Ștefan, s-au bucurat mult când au aflat că am salvat și restaurat casa sa veche de lemn și că povestea moșului lor a rămas vie pentru toți cei care îi vor trece pragul și vor locui pentru câteva zile în această minunată casă. În numele lor și al familiei noastre
dela Casă Moroșenilor, va mulțumim că ne-ați fost oaspeți și va mai așteptăm cu drag pe la noi.
Galerie
Poze cu casa lu’ Ștefan
